Un virus de plumb.. Corina Junghiatu

Dincolo de ACUM nu mai este nimic,
ieșită din tranșeul timpului,
nimic n-a rămas nedistrus,
ne năruim pe altarul haosului manevrat
care a încremenit viața
în ceasuri de bezne nesfârșite ce fug odată cu ziua.

Dincolo de AICI nu mai este nimic,
ieșită din tranșeul spațiului,
mă port ca o fantomă psihedelică
pe străzi copleșite de pustiu,
milioane de ochi mă privesc de la ferestre,
ca și mine, toți trăiesc doar din memoria
lucrurilor și a jocului de-a viața,
mistuiți de amintiri.

Dincolo de MINE nu mai este nimic,
între respirația ta și a mea se ridică un zid,
o meduză de ceață roșie,
se prelinge prin sânge
și se descompune într-un virus de plumb
ce copleșește viața cu spaima de moarte,
omul s-a ghemuit în colțul fricii
și își așteaptă sentința:
...Un virus de plumb ca un glonț.

Corina Junghiatu

A lead virus

There is nothing beyond NOW,
sticking out of the trench of time,
nothing was left unwrecked,
all of us feel crushed on the altar
of manipulated chaos which frozen life
in hours of endless darkness running away with day.

There is nothing beyond HERE,
sticking out of the space trench,
I act like a psychedelic ghost on deserted streets, millions of eyes look at me from the windows,
and, like me, they all only live from memory
of all the things and the game of life,
consumed from reminiscences.

There is nothing beyond ME,
between my breath and yours there a wall rising,
a jellyfish like a red fog,
it drips through the blood
and decomposes into a lead virus
what overwhelms life with the fear of death,
the man crouched in the corner of fear
and awaits his sentence: ...
A lead virus like a bullet.

Corina Junghiatu