O CARTE DESCHISĂ... Gheorghe A Stroia

 

Uneori,
mă simt precum
o carte deschisă,
mă simt citit
până dincolo
de gând,
până dincolo
de vers.
Fiecare filă
îmi este întoarsă
pe toate fețele,
cernelurile-mi
violete
aproape că
se fac ruginii.
Urmele peniței
definesc ogorul
proaspăt săpat,
peste care
păsările-inimi
își deapănă zborul
lângă perseide.
Uneori,
mă simt precum
o carte deschisă,
mă simt citit
până în coasta
împunsă cu
lancea sutașului,
zămislind
sânge și apă.
Citește-mă,
da, da, tu, tu,
citește-mă
de la pământ
până la cer,
de la soare,
până la stele,
până dincolo
de nenăscut,
până dincolo
de efemer!

© Gheorghe A Stroia
România, Brumar 2022