Liniște carbonică.. Corina Junghiatu

În memoria celor trecuți de Covid 19 în altă dimensiune...

Liniște carbonică

Ninsori din infern cu podoabele Pandorei
au germinat trotil în centrul de pulsație al Universului,
obscurul, haosul, abisul și alchimia răului
s-au convertit într-o convulsie glacială,
împingînd omenirea la buza prăpastiei unui mormânt.

Lipesc tâmpla spartă a vieții de pământ,
las în urmă viitorul meu necuprins
să mă ningă cu lumină dinspre soare,
cobor în dogoarea lutului
din imperiul de frunze minerale.

Lespezi din miresmele sacre ale crinilor,
trag cortina peste colțul meu de stea,
mă rup de aromele trupului,
ispitită de liniștea carbonică.

Corina Junghiatu

In memory of those passed by Covid 19 in another dimension ...

Carbonic silence

Snow from hell with Pandora's jewelry
they germinated trotil in the pulse of the Universe,
the obscure, the chaos, the abyss
and the alchemy of evil they converted
into a glacial convulsion,
pushing humanity to the brink of a grave.

I sticking broken temple of my life to the earth,
I leave behind my incomprehensible future
for drown myself with light from the sun,
I go down in the heat of clay
from the empire of mineral leaves.

Slabs of the sacred scents of the lilies,
pull the curtain over my corner of the star,
I break myself from the aromas of the body,
tempted by the carbonic silence.

Corina Junghiatu